Cei care mai aveau dubii în privinţa subordonării premierului Ungureanu intereselor electorale ale PDL, probabil s-au lămurit. Nu este interesul electoral al PDL ca premierul care îl reprezintă să spună, a doua zi de la investire, sinistraţilor pierduţi sub zăpezi: „la muncă, nu la-ntins mâna”!

Ieşirea nervoasă a premierului trebuie că a dat fiori mai marilor PDL. Şi a fost exploatată imediat de opoziţie, care recită obsedant şi plictisitor prin repetiţie: „sarcina autorităţilor este să-i salveze pe oameni, să-i ajute, să le dea, să le asigure o viaţă decentă, locuri de muncă, mâncare, căldură, perspective, servicii de calitate, etc., etc.” Te şi întrebi dacă mai rămâne oamenilor ceva de făcut.

Apropo de capriciile vremii, un lucru e clar: nu le putem face faţă cu mii de sate răspândite la distanţe mari de oraşe, pe vârfuri de deal şi de munte, cu sute sau mii de locuitori fiecare. Şi să le asigurăm deszăpeziri, apărare contra inundaţiilor, asfalt, apă curentă, canalizare, gaze, servicii de sănătate şi educaţie, locuri de muncă. Este imposibil şi plătim cu vârf şi îndesat lipsa politicilor publice care să reducă populaţia răspândită pe arii imense, 40% locuieşte în rural, dar cu o contribuţie la PIB de 8-10%. Cine să le achite nota de plată?

Să ne întoarcem la perspectivele guvernului Ungureanu.

Un lucru e clar. Premierul nu are de gând să joace în favoarea logicii electorale a PDL. Tinerii miniştri politici, provenind din PDL, nu cred că ar avea motive să fie marionetele păpuşarilor din spate, pentru a-şi asigura un viitor profesional. N-au nevoie, că nu provin din masa lipitorilor de afişe. Majoritatea au studii şi experienţă managerială suficiente pentru a le asigura oricând un job decent.

În plus, premierul are ultimul cuvânt în deciziile pe care le ia guvernul şi MRU nu pare a fi omul controlat sau controlabil de cineva. Are prea multă perosnalitate pentru a fi marioneta cuiva.

Să zicem că parlamentarii, indiferent de partide, decid să-l trântească cu moţiune de cenzură. Pot s-o facă. Dar pe cine să pună în locul lui? Victor Ponta? Nu cred că vrea, înainte de alegeri, care să-i aducă şi o majoritate parlamentară. Elena Udrea, Vasile Blaga? Ar fi o cădere de credibilitate, din lac în puţ, răul şi mai mare. Nici timp nu prea mai este. Iar opoziţia preşedintelui Băsescu nu poate fi neglijată. Ar trebui să numească un premier dorit de PDL. Dar este dispus la aşa ceva? Până acum şi-a impus „pohta ce-a pohtit”. Predarea fără rezistenţă, a greilor PDL, în faţa voinţei preşedintelui, a demonstrat un lucru de care mulţi se îndoiau: influenta preşedintelui în PDL.

Este adevărat că vectorul principal al acestei influenţe a fost Emil Boc. Care n-a repetat scenariul Tăriceanu: „noi nu plecăm, nu plecăm acasă”. Iar să-l dai jos pe Emil Boc, cu mare tam-tam, scandal şi certuri, într-o convenţie naţională, face mai mult rău decât bine, cu 3-4 luni înaintea alegerilor locale.

Aşa că, mai cu voie, mai cu mârâituri, premierul Ungureanu este condamnat să stea în fruntea guvernului până la alegeri. Şi în funcţie de prestaţie, de sprijinul coaliţiei, ar putea readuce PDL pe linia şanselor de a forma o nouă coaliţie de guvernare după alegerile parlamentare. Acesta pare să fie asul din mâneca preşedintelui Băsescu.  După modul rapid şi eficient în care şi-a jucat cartea, pare să fie câştigătoare.  Contând şi pe deranjul tot mai mare dintre PSD şi PNL, dintre „cârlan” şi patriarh.

Dacă Emil Boc avea obligaţia şi tentaţia să se solidarizeze cu colegii din PDL, unii mai furăcioşi, alţii de interes pentru DNA şi DIICOT, actualul premier nu are această aplecare. Mare lucru. Şi nici să ascundă date şi documente de la guvern şi ministere de ochii procurorilor. Şi nici să oprească corpurile de control ale lui şi ale ministerelor să-şi facă treaba. Sau de a pune batista pe rapoartele acestora. Ar fi de salutat dacă s-ar întâmpla aşa. Adică, să asistăm la o serie de dezvăluiri de şmenuri şi alocări discreţionare de fonduri, venite chiar din interiorul sistemului. E greu, dar nu imposibil. La fel ca atunci când, având spatele asigurat de Funeriu, profesorii şi inspectorii au făcut un bacalaureat aproape corect.

Noul guvern intră în funcţie cu un test de stres teribil. Nămeţii care îngroapă sate întregi în morminte albe. Va trebui să găsească soluţii şi acţiuni rapide care să amelioreze situaţia sinistraţilor. Cârcotaşi tot se vor găsi, indiferent ce ar face. Nu asta e problema. Problema este ca bilanţul vieţilor pierdute să nu fie insuportabil, pentru un stat puternic, cum a declarat însuşi premierul.

În fine, de semnalat exemplara solidaritate naţională cu cei aflaţi în dificultate. La Academia Militară, alimentele erau descărcate din portbagajele donatorilor direct în camioanele militare, care plecau imediat spre cei aflaţi în dificultate. Fără birocraţie, aprobări şi ştampile. Mare lucru că se poate acţiona şi aşa. Ar fi bine că tot mai mulţi cetăţeni, aflaţi, de data aceasta, la adăpost, să sară în sprijinul concetăţenilor lor. Nu se ştie când ne vine rândul să fim şi noi ajutaţi.