Noua Republică este o colecție de cetăţeni liberi. Vorbim despre oameni care nu pot fi șantajați, harnici, atenți la viața cetății și preocupați de construcţia României de mâine. Ne-am adunat laolaltă pentru că ştim unde se ascunde puterea oricărei naţiuni: în capacitatea oamenilor de-a se asocia spontan, fără constrângeri, în numele unui ideal comun.

În țara întreagă și în diaspora, grupurile de susținători Noua Republică sunt animați de-o singură întrebare: în ce ţară vrem să trăim? Cum trebuie să arate casa noastră comună?

Pledăm pentru relansarea unui proiect politic de centru-dreapta plecând de la niște convingeri fundamentale.

Suntem o națiune de cetăţeni, nu doar contribuabili sau consumatori.

Aparținem unui popor cu istorie și destin, nu unei populaţii fără nume.

Vrem dreptate, nu doar legi pe hârtie.

Susținem piața liberă, fără drept la monopol.

Respectăm credinţa, nu doar zidurile exterioare.

Prețuim memoria trecutului, ca și glasul celor nenăscuți încă.

Vrem o nouă Constituție pentru românii de pretutindeni.

Suntem aici pentru că ne pasă de Constituţie, identitatea naţională, justiţie responsabilă, economie de piaţă, valori morale şi securitate.

Şapte paşi către o Nouă Republică, şapte trepte spre o Nouă Românie. 

I.Suntem cetăţeni, dincolo de confesiune sau etnie.

Poporul e sursa suveranităţii statale iar drepturile individuale precumpănesc în fața privilegiilor celor aleși. Cetățenii au întâietate.

Aleşii noştri există pentru că, înainte de toate, dumnevoastră le-aţi acordat încrederea şi mandatul. Ultimele rămăşiţe ale vechilor aranjamente constituţionale – cele făcute sub Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauşescu sau Ion Iliescu – trebuie să dispară.

Vrem anularea imunităţilor parlamentare.

Nicio ţară democratică nu acceptă ca un condamnat penal să poată vota astăzi în numele poporului. Nicio țară democratică nu permite ca judecătorii condamnați penal să-și primească nestingheriți pensia. În România ultimelor două decenii, toate partidele de guvernământ au tolerat acest lucru.

Avem nevoie de-o nouă Constituţie pentru românii de pretutindeni. Treptat, vocea diasporei trebuie să se audă nu doar economic, ci și politic.

Reîntoarcerea la cetăţean va schimba şi logica democraţiei locale. Într-o Românie a baronilor, ne putem gândi nu doar la un Parlament unicameral, ci și la limitarea numărului de mandate ale primarilor sau ale preşedinţilor de Consilii Judeţene, lucru care ar conduce la o limitare a abuzurilor. Votul cetățenilor trebuie să vizeze o listă deschisă de candidați.

Electoratul trebuie să-i poată chema la vatră pe cei care au trădat mandatul politic primit la alegeri.

În sfârșit, rezultatul unui referendum trebuie să fie lege, nu tocmeală. 

II-III. Aparținem unui popor cu memorie, nume și destin. Securitatea României se garantează într-o Europă a naţiunilor.

Dincolo de orice triumfalism patetic sau delir naționalist, trebuie să ne asumăm istoria, cu bune și cu rele.

Astăzi, România se bucură de recunoaşterea marilor naţiuni, de respect şi de protecţie. Sub raport militar, suntem protejaţi de cel mai puternic scut de apărare din ultimii douăsute de ani (NATO). Noua Republică susţine fără echivoc apartenenţa la valorile spaţiului euro-atlantic. Participarea României la războiul împotriva terorismului islamist e legitimă şi necesară, chiar dacă – în Afganistan sau Irak – acest lucru a presupus şi sacrificii.

Venind spre Casa de Cultură a Studenților, probabil cei mai mulţi dintre dumneavoastră aţi luat metroul şi aţi coborât la staţia Eroilor. E un nume generic, e o referinţă obligatorie.

Îi știm pe foarte puțini dintre cei care au fost eroi. Cei mai mulţi au rămas necunoscuţi, morți în tranșee, gropi comune sau fără o cruce la căpătâi.

Noua Republică e formată din oameni care nu-i pot da uitării pe tinerii secerați la Timişoara, Arad, Braşov, Cluj, Sibiu sau Bucureşti în decembrie 1989. Preţuim memoria celor care au trecut prin temniţe, lagăre de muncă, domicilii forţate. Astăzi, un cavaler al idealurilor ţărăniste şi creştin-democrate, seniorul Ion Diaconescu, a fost condus pe ultimul drum. Într-o lume a traseiștilor politici, el a rămas fidel crezului național-țărănesc: din 1936, când începea Războiul Civil din Spanie, și până în 2011. Ion Diaconescu a făcut parte din generaţia eroilor anonimi, disprețuiți de regimul comunist. A fost unul dintre miile de cetăţeni liberi, greu încercaţi la Jilava, Sighet sau Râmnicu-Sărat.

Un popor cu memorie și destin își asumă erorile, nu doar actele de vitejie. Pe lângă Gulag, cinstim victimele Holocaustului.

Ne raportăm cu pioșenie la panteonul soldaţilor români ucişi în Războiul de Independenţă şi în cele două războaie mondiale, după cum onorăm memoria tuturor celor care au suferit pentru libertatea de conştiinţă, pentru a-şi proteja credinţa, viața, familia şi proprietatea. Sacrificiul tuturor acestor oameni au făcut din România o țară liberă şi demnă.

Cimitirele, veți spune, sunt pline cu oseminte de viteji. Revenim astfel la întrebarea obsedantă a zilei: care vor fi eroii României de mâine?

Nu e nevoie de un război sângeros ori de-o ocupație străină pentru a descoperi că avem o națiune cu oameni puternici, demni și liberi. Eroii anonimi ai zilelor noastre sunt toți cei care – acasă, pe stradă, la serviciu, în familie sau în biserici – slujesc un ideal mai mare decât ei înşişi.

IV. Vrem dreptate, nu legi pe hârtie.

Este tot ceea ce părinţii fondatori ai României moderne îşi doreau pentru ţara lor: „o patrie a libertăţii şi a legalităţii” (Mihail Kogălniceanu).

Libertatea nu există în absenţa responsabilităţii.

Legalitatea e mai mult decât un artificiu juridic: ea se hrănește din simțul pentru dreptate al unui corp de magistrați.

Noua Republică militează pentru o justiție cu adevărat neutră față de influența puterii executive sau legislative. Nu noi trebuie să plătim atunci când magistrații greșesc cu bună știință.

„O patrie a legalității” se va naşte atunci când reprezentanţii din Parlament îşi vor asuma, primii, criteriile de integritate şi decenţă ale oamenilor liberi.

Acest lucru nu se întâmplă. Revoltați și neputincioși, descoperim în fiecare zi cangrena răului social: perseverența şi obrăznicia reţelelor criminale care, în chip transpartinic, controlează clanuri politice, cumpără magistraţi şi terorizează oameni inocenţi, de la sportivi (precum baschetbalistul Hardy Chauncey, ucis sălbatec la Giurgiu) până la artişti (cântăreţul Costel Busuioc, agresa şi spitalizat la Timişoara).

Numai domnia fărădelegii face ca oraşe întregi să fie cuprinse de gheara fricii. Din nou, structurile de autoritate ale Statului trădează interesul cetăţeanului de rând – cel care plăteşte pentru ordinea publică, pentru justiţie, pentru siguranţă. 

V. Susţinem competiţia şi piaţa liberă, fără drept de monopol.

Criza timpului nostru ţine, cu precădere, de acumularea datoriilor statelor suverane. Relansarea economice a României se va face doar plecând de la capitalism.

Ne trebuie concurență și piață liberă, dincolo de orice monopol etatist sau privat (vezi controlul samsarilor din pieţele agroalimentare!). Trebuie să putem alege, de la servicii educaționale și medicale până la servicii de energie și transport public. Statul, în schimb, produce risipă.

În același fel, licitațiile trucate sau dedicate distorsionează piața, descurajează firmele neutre politic și corupe decizia economică. Legătura dintre corupția politică și sărăcia materială devine evidentă.

Logica eficienței trebuie să domine și reforma administrativă a statului. Doar competiția elimină impostura și incompetența, nepotismul.

Numai piața liberă ne va scăpa de poverile și rigidităţile birocraţiei de azi. Patronul spiritual al etatismului rămâne Ghiță Pristanda – polițistul care, din 44 de steaguri bugetate pentru o singură urbe, abia număra o duzină de flamuri pe stradă. 

VI. Respectăm credinţa şi valorile spirituale, nu doar zidurile exterioare.

Reîntoarcerea la popor nu se confundă cu populismul. Natura umană este, din naștere, înclinată spre viciu și corupție. Pe lângă un aranjament instituțional care previne abuzul și tirania, Nouă Republică respectă valorile spirituale și virtuțile comunitare.

Separația dintre Stat și Biserică va rămâne non-negociabilă. Cu toate acestea, credem că o societate sănătoasă se hrănește din idealurile divino-umane ale religiei creștine.

Răscrucea prin care trece astăzi civilizația occidentală nu e doar o criză economică sau politică. În profunzimi, se ascunde și dezorientarea morală a unei societăți atinsă de morbul nihilismului. Redescoperirea rădăcinilor iudeo-creștine ale lumii euro-atlantice ar putea readuce bunul-simț și decența în spațiul public, întărind spiritul de toleranță și bună înțelegere între oameni.

Creștinismul justifică nu doar o etică a muncii (în răspăr cu lenea), spiritul antreprenorial (în contrast cu asistențialismul), coeziunea familiei și a comunității locale. Sprijinul oferit comunităţilor religioase trebuie să vizeze acţiunea pedagogică şi culturală, în condiţii de maximă transparenţă fiscală.

Valorile creștine promovează cultura vieții, recunoaște demnitatea persoanei umane de la concepție până la moartea naturală, stimulează caritatea și filantropia, menținînd vie solidaritatea între generații. Solidaritatea organică transmisă de imperativul moral și spiritual e mult mai eficientă decât acțiunea Statului secular.

VII. Prețuim memoria trecutului, ca și glasul celor nenăscuți încă.

Când vorbim despre patrimoniul cultural și arhitectonic, despre limba română și despre toate tradiţiile receptate la nivel universal, Noua Republică îşi asumă o dimensiune conservatoare. Copacul fără apă la rădăcini se ofileşte. Disprețuim pretențiile falșilor conservatori care, în ultimele decenii, n-au păstrat decât privilegiile fostei Securităţi.

Credem că adevărata politică se face printr-o sinteză inteligentă între lecţia trecutului, presiunile prezentului şi obligaţiile morale impuse de viitor. Pentru ca România să reziste competiției globale, Statul social de astăzi trebuie reformat la bază. Nu doar exigențe economice dictează acest lucru. După toate măsurile de austeritate, consumăm și astăzi mai mult decât producem. Datoria externă a României se apropie vertiginos de cifra de 100 miliarde de euro. Cine va plăti acești bani?

În loc să lăsăm viitoarelor generații o zestre bogată, tot ceea ce ei vor primi din partea noastră e o foarte scumpă notă de plată.

Cum ne vor judeca cei care încă nu s-au născut încă? Nu este oare obligatoriu să-i considerăm și pe cetățenii din 2040-2050 parte a corpului politic al naţiunii române? Noua Republică s-a născut din legământul nevăzut între cei care au fost, cei care sunt şi cei care vor fi. Coroana copacului nu există fără trunchi iar trunchiul e puternic doar prin rădăcini adânci.

Iată de ce, luînd în calcul crizele demografice și sociale ale viitorului, credem că Statul trebuie, în întregime, reformat. Ajutoarele trebuie să meargă doar spre cei nevoiaşi, cei care, într-adevăr, nu mai pot munci sau cei care suferă de boli incurabile. Noi, restul, trebuie să ne luăm viaţa în propriile mâini.

Şapte paşi către o Nouă Republică: o altă Constituţie, identitate națională şi securitate armată, justiţie independentă, economie de piaţă, valori morale şi contractul cu cei nenăscuți încă.

Pentru a parcurge treptele spre o nouă Românie avem nevoie de-o altă clasă politică formată din lideri necompromiși, oameni competenți și vizionari pragmatici. Ne-am săturat de repetenți guralivi, miniștri fără pregătire și parlamentari viciați de sentimentul impunității. România merită mai mult.

Toți cei care călătoresc prin țară pot descoperi splendoarea toscană a colinelor din Dobrogea. Frumusețea țării n-a emigrat nicăieri. De secole, peisajele de pe axa Rucăr-Bran rămân încremenite în pitoresc și melancolie. Dincolo de natură, România are și o cultură literară, artistică, antreprenorială.

Noua Republică mizează pe geniul neobosit al oamenilor de afaceri, cei care aduc pretutindeni plus-valoare. Socialiștii le spun exploatatori, dar noi le acordăm titlul de grădinari ai succesului național. Prin ei, industria IT și serviciile au crescut proporțional cu volumul de exporturi. Se pot face bani în grădina Carpaților și nu doar prin contracte cu statul.

Deși criza ne-a zdruncinat finanțele, educația gratuită e totuși accesibilă celor meritorii. Oricâte hibe ar avea sistemul nostru de învățământ, succesul tinerilor români recunoscuți de marile universități apusene datorează ceva şi zestrei de inteligenţă autohtonă. Societatea dă semne de schimbare, dar clasa politică e restantă.

Iată de ce credem că trebuie să alegem binele, nu doar răul cel mai mic.

A sosit ceasul ca, după decenii de suspiciune, delaţiune şi bârfă, să redescoperim valori precum încrederea şi generozitatea.

Nu vrem să pictăm un tablou fals, edulcorat. Noua Republică s-a născut nu doar din visare, ci și din revoltă: vrem țara înapoi, au spus unii!

Ne dorim să eradicăm tot cancerul răspândit în subterana vieții publice. Am văzut prea mulţi judecători cumpăraţi şi sfidători, prea multă corupţie parlamantară îngrăşată din banul public, mafii ascunse care-şi reglează conturile, criminali exoneraţi şi condamnări cu suspendare. E timpul să le spunem tuturor: destul, până aici, nici un deget mai departe.

Pe lângă indignare, Noua Republică se hrăneşte din focul speranţei. Mii de români ştiu că schimbarea nu e doar posibilă, ci mai ales urgentă, dorită, necesară.

Noua Republică reuneşte oameni de toate vârstele, reprezentând profesii, comunităţi şi confesiuni diferite. Nu existăm doar în mediul virtual, online: avem susţinerea concretă a mii de români care ne-au scris, ne-au încurajat și ne-au oferit sprijinul lor material. Asemenea oameni ne arată că merită să lupți, până la capăt, pentru gloria cetății în care te-ai născut.

Noua Republică are, desigur, obiective concrete şi planuri de acțiune. Cum vedem reforma sănătăţii, reforma administrativă sau democraţia locală? Iată întrebări la care vom oferi răspunsuri în următoarele săptămâni.

Lupta pentru recâştigarea suflului civic al marilor oraşe trebuie dată centimetru cu centimetru, însufleţiţi de optimism şi încredere. Suporterii platformei Noua Republică se compun din oameni activi, energici, încrezatori, zâmbitori, dornici să urnească lucrurile din loc, acolo unde altii aşteaptă iniţiativa Statului.

Susținătorii proiectului nostru cred în voluntariat și în spiritul asociativ. Detașarea mioritică și acreala fatalistă nu sunt compatibile cu metafizica Noii Republici. Optimismul, pentru noi, este o formă de politețe.

Noua Republică e atentă la vocea cetățenilor liberi și puternici, a celor care și-au luat viața în propriile mâini. Astăzi, partidele parlamentare par tot mai surde la glasul oamenilor vrednici care își câștigă singuri pâinea, al cetățenilor neşantajabili, al cetăţenilor fără pată în dosarele vechii Securități, al celor competenți și decenți, al celor dornici să lase viitoarelor generații o altă moștenire decât zdrobitoarea povară a datoriilor Statului. Noua Republică vrea să-i descopere şi să-i asculte.

„În vremuri de criză, pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic” – spunea Edmund Burke. O nouă Republică se sprijină pe valori, instituţii şi caractere. Totul începe şi se termină cu oamenii de calitate. Să ne mişcăm, să-i căutăm şi să-i sprijinim.

(Textul redă prelegerea susţinută la Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti, joi, 13 octombrie 2011).